Chiar dacă vine iarna, cu ale ei povești

Chiar dacă vine iarna…

Chiar dacă vine iarna, cu ale ei povești
Nu pot să-i cer să-ți spună cât să mă iubești.
Tu vei iubi atâta cât inima-ți va cere,
Dar lasă-mi mie nebunia, de-a te iubi-n tăcere.

Căci chiar de-ți strig iubirea, tu poate n-o auzi
Și când îmi mângâi ochii, vezi și tu că sunt uzi.
Tu mă vei lua în brațe, orbit, plin de tristețe
Cu palmele-ți pe al meu spate, acoperind blândețe.

În noapțile reci, pline când luna vrea s-adoarmă
Tu suflă-mi peste răni și dorurile-mi sfarmă.
Eu, dragul meu, spre stele mă voi îndrepta
Oribită de lumină, de cosmos și de iubirea ta.

Și când norii vor cerne a lor plapumă albă
Să fugi zâmbind afară, să iei vălul în palme
Să mi-l așezi pe trup, să-l ferești de furtună
Și-apoi în iarna rece, să ne cucune cerul, să-ți fiu mireasă dalbă.

Chiar dacă vine iarna

Imagine via pinterest.com

2 Comments on Chiar dacă vine iarna, cu ale ei povești

  1. Au un parfum special versurile tale!
    Iarna va adopsti şi iubirea, sunt sigură de asta! 😉

    • Mulțumesc, draga mea. Uneori versurile vin așa, fără să mă gândesc prea mult la ele, fără să îmi ia timp să construiesc. Vin de undeva și..se scriu.

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


Pin It on Pinterest