Gândul fugar de toamnă ascunde un suflu mai rece

Gândul fugar de toamnă ascunde
Un suflu mai rece care se-ntrerupe
De mâinile calde ale omului iubit
Ce-și plimbă sărutul pe suflet nectonetint.

Gândul pierdut al toamnei întârziate
Se pierde printre ramurile nucului bătrân,
Acolo unde își mai leagănă frunzele colorate
Se naște un suspin rece și blând.

Cântul plâns de toamnă rece dar pură
Se aude legănat prin parcuri stingherite,
Iar păsările ce-și mai fac cuib în vre-un copac
Își ascund printre pene capetele adormite.

Nu-i o toamnă rea, e doar o toamnă mai tristă
Ce-aduce cu ea războaie și strigăt,
Căci în umbra vremii ce-apune timidă
Se-ascunde acidă durerea unor suflete pierdute.

Gândul fugar de toamnă ascunde
Aripa unor îngeri căzuți la datorie,
Când aura lucioasă răspândea iubire
În bratele lor calde s-a năpustit greu frigul.

Gândul fugar de toamnă

Imagine via pinterest.com

2 Comments on Gândul fugar de toamnă ascunde un suflu mai rece

  1. Un poem de gustat la o cană cu ceai. Foarte frumos! Te felicit, draga mea!

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


Pin It on Pinterest