Când vrei să ai viitorul senin, trebuie să înveți să ierți și să accepți trecutul

Când vrei să ai viitorul senin, trebuie să înveți să ierți trecutul. Să înveți să te ierți pe tine. Să accepți că orice s-a întâmplat, orice decizii ai luat, ori de câte ori ai fost rănit, ori de câte ori ai fost la pământ,  viața merge înainte și cu siguranță vindecă orice.

Există un timp și un spațiu în decursul vieții în care te simți cel ami fericit, cel mai norocos, cel mai fericit om de pe pământ. La mine au existat un asemenea timp și spațiu..

Copilărie. Bunici. Satul Giulești.  Aici a fost timpul și spațiul meu cel mai de preț. Locul în care am crescut, în care mi-am plimbat fiecare parte a copilăriei mele pe strada prăfuită. Aici am învățat să iubesc viața, natura, libertatea. Liniștea de aici nu s-a comparat, și nu se va compara niciodată, cu niciun alt loc din această lume. Pentru mine poarta verde decolorată de timp, împrejmuită de gardul gri de ciment, în fața căreia mă așteptau bunicii, este cel mai frumos loc din lume. Acolo era timpul meu, viitorul meu.

Nu aș putea să uit vreodată curtea mare, care-mi servea drept loc de joacă. Nici pe bunica care striga la mine să prind puii și să-i bag în coteț că vine noaptea. Nici pe bunicul care-mi trăiește veșnic în suflet, cel care se însoțea de bicicletă oriunde mergea și care nu venea niciodată acasă fără deliciosul pateu cu brânză sau ștrudel cu mere. Doamne, câtă fericire îmi aduceau acele momente! Oare timpului nu-i e milă de sufletele ce-și duc fericirea într-un colț de lume atât de simplu, atât de pur și liniștit?

Când vrei să ai viitorul senin

Imagine via pinterest.com

– Alina, hai mamaie acasă că se face noapte!
– E devreme! Încă puțin și vin!
– Hai gata, lasă că mai ieși și mâine. Ce-ați vedea voi tinerii de azi la ieșitul noaptea pe stradă? Ziua nu vă mai place ai?

Mă supăram dar îmi trecea repede. Oricum aveam să mai rămân și mamaie, așa cum îi spun eu, oricum avea să mă lase să rămân. Era ritualul ei, avea grijă de mine așa cum știa mai bine. La fel si bunicul. Deși mai dur la carcater, avea sufletul mai blând.

Toate aceste amintiri le ai într-un colț de suflet și nu le uiți niciodată. La urma urmei, cu asta rămâi de la viață. Fericirea e făcută să dureze doar câteva clipe. Apoi dispare. Apoi apare din nou și-ți formează alte amintiri prețioase. Cu asta trăiești. Cu asta te încarci.

La fel trăiești și cu lecțiile pe care le primești. Cu rănile pe care le aduni în suflet, cu dragostea care te rănește sau dragostea pe care ai îndrăznit să o abandonezi. Te usucă și deși uneori totul revine la normal, e greu să te mai ierți pe tine. Nu mai ști cum.
Dar îți aminteși că viața fuge și trebuie să o trăiești în prezent, lăsând viitorul să vină frumos și neașteptat. Să aduni amintiri și fotografii. Să ierți și să te ierți. Să te lași iubit și să iubești cu totul sufletul tău.

Așa e frumusețea vietii. A momentului de acum.

2 Comments on Când vrei să ai viitorul senin, trebuie să înveți să ierți și să accepți trecutul

  1. Chiar dacă unele momente ne dor, lecţiile învăţate din ele ne vor pansa viitoarele răni…
    Frumoase amintiri mi-ai trezit din curtea bunicilor mei.

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


Pin It on Pinterest