Tu ești, femeie, minunată Ca o ruină neuitată

Tu esti, femeie, minunată
Ca o ruină neuitată,
Trecută de timp, de vânt, de ploi
Strălucești când ești căzută și-n noroi.

Tu ai puteri nebănuite
Să faci din lacrimi lucruri sfinte.
Răzbați cu pumnii orice zid de piatră,
Uite, tu chiar ești minunată!

Nu ai pretenți la comori nebănuite,
Vrei dragoste și clipe fericite.
Te lupți cu morile de vânt într-una,
Dar sincer, tu ești numai una.

Nu plângi, nu strigi în văzul lumii,
Tu îți acoperi ochii plânși cu pumnii.
Zâmbești cu inima chiar și-atunci când doare,
Femeie, ești nemuritoare!

Nu ceri, nu chemi, dar aștepți timidă
O îmbrățișare să simți că ești iubită.
Oferi cu sufletul, chiar daca nu mai ai,
Femeie, tu faci din simplu rai.

Ești mamă, soție, iubită și fiică,
Ești nepoata cuiva sau ești bunică.
Orice ai fi, ești de fapt totul –
Umpli orice gol, păștind tu sfințești locul.

Imagine via pinterest.com

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


X

Pin It on Pinterest

X