Când eu privesc spre cer și tu privești spre cer, ce vezi e tot la fel?

Când eu privesc spre cer și tu privești spre cer,
ce vezi e tot la fel?
Aceleași stele, aceeași lună
când se găsesc în noapte și se-mpreună?

Când mă-ntâlnesc și te-ntâlnești cu mine,
ai aceleași stări de dor și nemurire?
Nesfârșitele povești cu noi de prima oară,
mai au aleași gust de-aceeași primăvară?

Dacă-mi las capul pe pieptul tău și simt inima să bată,
crezi că și a mea va bate cu a ta de-odată?
Când m-am legat de tine cu sfoară strâns legată
și sufletele noastre s-au înodat odată.

Spune-mi iubite, unde-ți așezi tu mâna?
Pe pieptul cald-fierbinte sau coapsele de ceară?
Dacă te prind de mână ai să o lași să ceară
sau ai s-o prinzi mai strâns într-un amurg de seară?

Am strâns câteva flori legate de cuvinte
și le-am lipit aivea pe buzele-nroșite.
Din roua dimineții, pe pleoapele-obosite,
dacă le fac petale, ai să mă mai ți minte?

Imagine via pinterest.com

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


X

Pin It on Pinterest

X