Îmi săruți ochii prea timid Din pulberea iubirii tale

Îmi săruți ochii prea timid
Din pulberea iubirii tale,
Și văd pe chipul tău, zâmbind,
Luna în propria-i ei jale.

Căci chiar și luna e geloasă
Pe dragostea ce tu mi-o porți,
În lumea mare și frumoasă
Ar coborâ în palma vechii sorți.

Dar tu dorești a mea iubire
Din suflet toată pân’ la tine..
S-o ai, s-o prinzi, s-o legi în palme
Pe-a dorurilor valuri calme.

Și ne ferim grăbit de ploaie,
Crezând, mirați, că ne va îngheța
În complot cu iarna care, trecând,
Și ea ne va uita.

Dar noi trăim legați în veșnicie,
Ne cuibărim cu șoaptele în stoluri
De dor și de perfectă armonie
Umplând, iubind, ale sufletulhi goluri.

Imagine via pinterest.com

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


Pin It on Pinterest