Mai știi cum era să fi copil?

Mai știi cum era să fi copil?

Deseori îmi amintesc de perioada copilăriei și asta probabil pentru că îmi lipsește destul de mult, mai ales în momentele în care îmi e puțin mai greu.

Copilăria e o comoară de care ne dăm seama și începem să o prețuim mai mult atunci când nu o mai avem. Și într-o oarecare măsură e normal, asta pentru că atunci când ești mic nu știi cum e lumea “de afară”. Nu știi cum e să înfrunți probleme la serviciu, acasă sau probleme cu oamenii.
Când ești mic îți pasă doar de ora la care poți să ieși la joacă, de prietenii și de jucăriile lor. Nici adolescența, primii ani de liceu, nu-s de lăsat în urmă. E o formă de copilărie mai matură, dar la fel de inocentă.

Obișnuiam să urmăresc norii albi și mari de pe cerul albastru al verii. Acei nori sunt cei mai frumoși și bine conturați nori. Spectacolul cerului era basmul meu preferat de cele mai multe ori când singurul lucru pe care-l voiam era să mă întind pe iarba încălzită de soare și să privesc norii.

copil

Imagine via pinterest.com


Ursuleț imens, buchet de flori, poate un fluture căruia i se desprindea o aripă. Toate acestea era roade ale imaginației mele, povești inocente și pure ale unui copil ce nu cunoștea încă partea acidă a lumii.

Nici acum, după atâta timp, după ani în care am realizat că viața e puțin mai complicată, că alegerile sunt mult mai serioase, nu am renunțat să mă bucur de copilul din mine. Îmi place să râd prostește uneori. Îmi place să alerg, să cânt, să dansez fără motiv imaginându-mi că toată lumea a mea și mă ascultă.
Norii verii sunt la fel de frumoși, mari și conturați și lasă loc imaginației mele de tot ceea ce este mai frumos. Uneori îi asemăn cu vata pe băț. Nu-i așa că seamănă?

Și nu doar norii au fost bucuria copilăriei, ci și cărțile citite pe balconul casei bunicilor. La fel și prieteniile strânse pe care le-am legat și de care mă mai bucur și astăzi, serile lungi și interminabile pe banca de la poartă.

copil

Imagine via pinterest.com

Atât de multe amintiri, într-o inimă ce pare a nu mai avea loc, însă e plină de emoția și de frumosul anilor de-atunci.

Tu mai știi cum era să fi copil?

4 Comments on Mai știi cum era să fi copil?

  1. Poteci de dor | June 16, 2016 at 10:20 am | Reply

    A meritat din plin aşteptarea 😉
    Nu ne putem desprinde de tot de perioada aia şi dacă purtăm cu noi acele amintiri dragi şi, din când în când, lăsăm copilul din noi să iasă la suprafaţă, putem trece mai uşor peste zile mai puţin însorite.
    Mi-a plăcut tare mult emoţia din textul tău!

    • Îți spun sincer, cu emotie l-am scris. Aproape-mi vine sa plâng când ma gândesc la copilărie. Uneori dorul îmi arde sufletul.
      A fost cea mai frumoasă perioadă din viață până acum. Incomparabilă.

      Te îmbrățișez!

  2. Nu mai știu ce înseamnă sau cum era să fiu copil, nu în ultima vreme. Dar mă gândesc că era frumos. Păcat că nu mai este.

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


Pin It on Pinterest