Mi-ai adus flori, da, mie

flori

Mi-ai adus flori, da, mie!
Celei ce te-a strâns de mână
ș-apoi te-a lăsat să pleci.
Cea care te-a strâns în brațe
și ți-a construit povești.

Mi-ai adus zâmbete multe, mie,
cea care ți-a ruinat
fiecare noapte albă ș-apoi
te-a îmbrățișat.

Mi-ai adus inima toată
pe o tavă de argint, picurată
cu iubire ș-amintiri de prețuit.
Cea care ți-a dat avântul
și-a fugit să te întoarcă
în ale ei brațe calde înc-o dată
și înc-o dată!

Mi-ai adus aripi să zbor,
mie care-am mers prin apă
neștiind să înot prin valuri,
și sfârșind tot înecată.
Cea trezită-n realitate
de-ale tale buze calde,
tremurânde și duioase ca o noapte.

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


Pin It on Pinterest