Acasă e acolo unde..

..unde e mama. Unde sunt toate amintirile copilăriei. Acolo unde ți-ai imaginat mii de lucruri, ai visat mii de povești și ai pictat pereții camerei de zeci de ori. Acolo unde cerul pare mult mai aproape, iar stelele pot fi numărate cu ușurință. Acasă e acolo de unde cândva îți doreai să pleci, să iei viața în mâini și să spui că ești liber.

Mi-am dorit să plec. Mult timp. Mi-am imaginat că va fi ușor și că nu voi avea greutăți. Dar cine nu-și imaginează asta când este tânăr și în putere?

Acasă

Mi-a fost dor de casă, de mamă, de bunică, de camera în care am plâns nopți multe sau în care am râs până la lacrimi, de mâncarea făcută cu dragoste de niște mâini trecute puțin de timp. Mi-a fost dor să respir aerul de munte și să beau cafeaua privind pe geamul atins de razele somnoroase ale soarelui. Când sunt acasă mă încarc cu energie; cu energie si pozitivitate.

Acum sunt mare, mi-am spus. Inima învață să accepte depărtarea, să controleze dorul atât cât poate.

2 Comments on Acasă e acolo unde..

  1. dorul nu trece, oricat de adulti am fi…ba chiar se intensifica….

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


Pin It on Pinterest