M-am lăsat

M-am lăsat

Imagine via Weheartit.com

M-am lăsat dusă de val şi de multe amintiri,
am închis sfisoasă ochii la gândul primei iubiri-
Ce frumos, ce armonie între noi se aşeza
când mă luai timid de mână şi şopteai, zâmbind, ceva.

Mi-amintesc apoi declinul când din braţe mi-ai plecat,
am vărstat lacrimi amare şi mult timp m-am întrebat-
de ce focul pasiunii s-a stins atât de uşor
şi de ce nu mi-ai luat mâna să mă duci cu tine-n zbor?

Nu-i nimic, m-am vindecat de acea iubire mare,
însă timpul m-a făcut să-mi pun iar o întrebare:
Când voi mai iubi aşa, cum făcusem prima dată,
oare am să mai zâmbesc sau mi-i inima-ngheţată?

 

Dar plimbându-mă încet pe poteca vieţii mele
iar am întâlnit un domn şi-n zâmbet avea durere-
m-am oprit, l-am întrebat “De ce zâmbetul ţi-i trist?”,
mi-a răspuns că vrea iubire, dar cu suflul amorţit.

Parc-am înţeles atunci, că iubirea-i nesfârşită
şi că pot iubi mereu, inima nu-i adormită-
încă vrea să bată tare împreună cu o alta,
iar el m-a ţinut de mână, arătându-mi cum îi bate
al lui inimă cu-a mea, de aproape, de departe…

(Pentru o copilă dragă.)

8 Comments on M-am lăsat

  1. Oh Doamne! Cat de frumos!
    Parca ai descris exact franturi din viata mea! Mi-au dat lacrimile, pielea imi e de gaina!

    • Nu voiam să aibă așa impact asupra ta sau a oricărui cititor, dar mă bucur că îți place şi că am reușit să transmit ceva. Te pup

  2. Felicitari Alina!Frumoase versuri!

  3. scrieti frumos, just si lin, sa imi trimiteti si mie mss anticipaaat!!!

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


Pin It on Pinterest