Biserica, o afacere

image

Sunt un om credincios. De mică am fost învățată de bunica cum să mă rog, însă nu am fost învățată să cred, nu mi s-a impus. Am crezut fiindcă am simțit, fiindcă aşa sunt oamenii- au nevoie să creadă în ceva, în cineva.

Aşadar de mică cred într-o forță superioară. Eu îi spun Dumnezeu. Cred şi mă gândesc la El ca la tatăl meu, tatăl tuturor. Cel care ne-a adus o lume frumoasă, cel care ne vrea binele, ne vrea oameni buni.
Nu am să lungesc discuția, voi face asta în cu totul altă zi.

Dar, pentru că mereu există un dar, mă întreb un lucru: ar vrea Dumnzeu ca noi să plătim preoții pentru ca ei să se roage pentru noi? Ar vrea Dumnezeu ca noi oamenii să facem o afacere din casa Lui? Ar vrea Dumnezeu să creştem cu gândul că ar trebui să ne fie frică de El, să ne fie frică că ne va pedepsi dacă greşim?

Nu, n-ar vrea!
Asta mă întreb, asta mă supără şi mă dezamăgeşte: de ce credința a devenit o afacere? De ce religia a devenit o teamă?

2 Comments on Biserica, o afacere

  1. Nu la toate bisericile e asa…la mine e diferit…
    dar da iti dau dreptate….in plus…Iisus cand a venit pe pamantt nu a intemeiat o religie…

    • Pai cam asta cred si eu. Dar oamenii tind sa creada ca exista mai multe religii si ca ar trebui sa se teama.
      Probabil ca nu peste tot e asa, insa in marea majoritate da. Din pacate.

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


Pin It on Pinterest