Reîntoarcere

Când te-am regăsit stăteai acolo
Într-un colț de cer, aprins
Şi mi-ai întins fericit o mână
Să urc, să plecăm spre asfințit.

Mi-a fost teamă, mi-a fost ruşine
De a mea neputință ş-al meu glas
Ce te-a strigat atâtea nopți ploioase
Din ziua când ne luasem” Bun rămas”.

Dar tu mi-ai mai întins odată mâna
Şi vesel m-ai privit în ochi timid
M-ai ridicat, mi-ai pus pe cap cununa
Marturisind ” Eu veşnic te-am iubit “.

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


Pin It on Pinterest