Ora două. Cum să dormi fără somn.

Nu mi-a păsat nici cât este ceasul, nici cât de rece e camera. Timpul? Nu-mi pasă când a trecut şi nici cât de repede a trecut. Oricum am impresia că sunt o jucărie a lui, a timpului meschin care îşi joacă secundele precum un jucător înrăit la ruleta rusească. Poate că eu sunt zarul aruncat ori poate ruleta însăşi. Habar nu am. Sunt o glumă proastă a destinului. Doar eu? Nu. Toți suntem nişte glume proaste ale destinului care îşi răsfrânge neîncetat asupra noastră toată amărăciunea ultimelor sale clipe de rațiune…
Când ne vom trezi din visare? Poate nici măcar nu dormim, iar asta este realitatea noastră- trăim în jocul şi pentru jocul destinului.

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


Pin It on Pinterest