Iertarea- greşeală sau virtute?

Se spune că noaptea e un sfetnic bun, că acele gânduri din timpul nopţii sunt cele mai încărcate emoţional.
Uneori am tendinţa de a privi peste umăr, de mă uita în spate spre trecutul ce m-a făcut ce sunt astăzi. Uneori privesc frânturi, alte ori îmi derulez în faţa ochilor viaţa-mi întragă. Cine spunea că nu suntem oameni şi că nu putem greşi? Căci suntem oameni şi putem greşi; putem răni oameni, putem lua decizii greşite, putem judeca, putem face oamenii să plângă, însă putem regreta.

Suntem oameni. Greşim şi ni se greşeşte. Rănim şi suntem răniţi. Uităm şi suntem uitaţi. Dar oare nu din asta este făcută viaţa? Nu din asta ne alcătuim ca oameni? Suferim dar învăţăm să iertăm pentru că odată am fost iertaţi şi noi. Plecăm ochii şi ni se citeşte pe chip ruşinea unei dezamăgiri, însă nimeni nu a spus că suntem perfecţi.

Când eram mai mică m-am certat cu prietena mea ce mai bună, cu persoana lângă care am crescut şi cu care am împărţit drumul spre şcoală şi înapoi, jucăriile, mâncarea, patul, totul. Motivul supărării fusese faptul că voia să se joace cu ceva ce-mi doream şi eu iar asta m-a determinat să mă înfurii pe ea. Am ţipat la ea şi i-am spus să plece acasă. Ştiţi ce a făcut? Mi-a zâmbit şi a spus „ ştiu că nu vorbeşti serios!”. M-am simţit groaznic şi-am realizat că o vorbă spusă nelalocul ei poate rănii un om înzecit, însă ea m-a iertat.

De atunci am realizat că oricât de mult ne-ar rănii oameni şi oricât de mult i-am rănii, trebuie să învăţăm să iertăm căci iertarea este cea mai mare virtute a unui om, cea mai mare putere!

2 Comments on Iertarea- greşeală sau virtute?

  1. 🙂
    Citind asta, mi-am adus de ce mi-ai spus: ,,Draga mea, poti sa urasti cat vrei, dar tot la iertare vei ajunge.”
    Multumesc.

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


Pin It on Pinterest