Există o limită…

invata

Există o limită a sufletului pentru fiecare. De fapt, sufletul meu are două limite- o limită a dragostei şi o limită a urii. Echilibrul meu se află între cele două, însă se leagănă uşor dintr-o parte în alta cu nehotărâre.

Echilibrul meu se numeşte nesiguranţă. Prima dată am crezut că am sufletul amorţit şi nu simte, apoi mi-am dat seama că el, sufletul meu, simte mai mult decât ar trebui şi acceptă durerile cele mai mari. Dar supravieţuieşte. Şi mai există şi momentul acela în care îţi dai seama că ai iubit pe cineva cu sufletul iar după ce s-a terminat ai rămas în agonie- agonie ce se reflectă mai întâi în privire, iar apoi în zâmbetul care nu mai pare deloc sincer şi vesel.
Mi-am întrebat privirea ce mai vede acum, în toată această agonie, iar ea mi-a răspuns: dorinţă. Dorinţă pentru ce? Pentru iubire. Dorinţă pentru siguranţă şi linişte.

Inima mea nu e liniştită. E o absenţă continuă ce persistă undeva în mine şi-mi mângâie trupul când de fapt nu vrea decât să mi-l macine. Iar eu… eu nu regret, nu jelesc, nu strig, cum bine spunea Serghei Esenin.

Eu trăiesc.

2 Comments on Există o limită…

  1. Și eu trăiesc…absentă totuși… trăiesc cumva absent.

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


Pin It on Pinterest