Gânduri de septembrie

large (1)

Sursă foto: tumblr.com

Marți, Septembrie

Nu pentru că e deja toamnă, nu pentru că e septembrie, ci pentru că asta fac mereu- mă întreb când trece timpul, cum? Azi e, mâine nu mai e. Nu-ți e lesne, timpule, să mai stai? Unde-ți e graba?

Parcă ieri venise vara, parcă ieri încă mai simțeam mirosul crud al ierbii născute primăvara, parcă ieri auzeam păsările cântând în cor imnul lor perfect. Azi totul se aude mai încet, mai fără vlagă.
E încă soare, dar nici razele nu mai au puterea pe care o aveau înainte și nici vântul nu mai vrea să fie blând. Azi începe să se răzvrătească.

Cu toate astea, însă…

Septembrie, serile tale parcă sunt mai scurte, și căldura ta parcă se simte mai puțin. De ce ești tu cea care aduci melancolii împăturite în vânt rece și lacrimi preschimbate-n frunze argintii? De ce oamenii cred că tu ești anotimpul tristeților și-al durerii?
Nu văd ei oare frumusețea cu care ne înconjori? Nu văd ei oare culorie tale vii? Nici cerul pe care ni-l oferi? Nici stelele ce strălucesc mai tare în anotimpul tău? 

Nu văd ei oare bogățiile tale imense? Pâinea rumenită făcută din grâul tău, strugurii aromați ai viilor tale, vinul tare dar dulce al podgoriilor tale? Nu simt ei oare mirosul tău îmbietor? Nu simt ei oare, pe piele, ploaia ta rece dar caldă în același timp?

Septembrie, bine ai venit!

 

2 Comments on Gânduri de septembrie

  1. Nu stiu cum se face ca mie in fiecare an imi aduce melancolii si dureri….

  2. Pentru că tu permiți, pentru că ți-ai format tu ideea asta preconcepută despre toamnă și melancolii.

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


Pin It on Pinterest