Amintirile de altadata

Vorbeam în dimineaţa aceasta cu un vechi dar bun prieten din copilărie, exact despre copilăria noastră. Ne aminteam nazbâtiile pe care le făceam, ne aminteam de locurile cele mai frumoase şi de momentele cele mai frumoase petrecute…la bunici. Da, la bunici; bunicii mei dragi.
Cum nu am mai fost la ei de aproape un an, ceea ce pentru mine înseamnă mult, mi s-a făcut un dor, un dor inimaginabil.
Ne aminteam de primele zile de grădiniţă( pentru că o mare parte din copilărie am stat la bunici, am fost acolo la grădiniţă- bunica mea fiind educatoare ), de primele zile în care trebuia să facem cunoştinţă unii cu alţii şi eram atât de sfioşi… Ne aminteam de serile de vară în care ne adunam toţi tinerii din sat la unul dintre noi la poarta, unde uneori făceam focul şi coceam porumb sau pur şi simplu stăteam şi povesteam câte-n lună şi-n stele.
Ne aminteam de buticul ce se afla aproape de grădiniţă şi de unde bunica mea îmi cumpăra în fiecare dimineaţă eugenie sau napolitate… care nu costau mai mult de 1 leu, pe-atunci.
Ehh…dacă ar fi să povestesc fiecare amintire a copilăriei mele petrecute la bunici nu mi-ar ajunge ziua…

Stau şi mă gândesc… cum trec zilele, cum trec anii, cum bunicii noştrii  îmbătrânesc şi noi creştem, ne maturizăm. Cum mergem din ce în ce mai rar să-i vedem şi apoi când vine ziua în care nu-i mai avem, ne frângem mâinile de durere şi regret.
Personal, număr zilele pâna la Paşte când am să-i văd din nou şi am sa le pot săruta mâinile trecute de timp, bătătorite, aspre de la muncă, dar pentru mine atât de fine şi calde.

large

2 Comments on Amintirile de altadata

  1. Cum a fost articolul asta…
    Mi-a patruns pana in adancul sufletului…

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


Pin It on Pinterest