Tu.

” Mă priveşti când tac, când te strig, cânt te cert, când gătesc ori când mă îmbrac. Mă priveşti tăcut stând acolo, în locul tău liniştit, mă admiri şi îmi zâmbeşti din când în când.
-De ce mă priveşti aşa?
-Pentru că eşti a mea!
Şi, Doamne, cum mai tremur când te aud spunând asta, cum îmi tremură buzele căutând sărutul tău parcă pentru a-ţi mulţumii pentru toată iubirea ce mi-o oferi.
Mă iubeşti când sunt nervoasă şi întoarsă pe dos, când trântesc uşa ori când mă întorc cu spatele. Pentru tine nu e nimic rău în asta, căci mă cuprinzi în braţe şi-mi săruţi gâtul.
Mă asculţi minute în şir, ore în şir vorbind despre non-sensuri, despre cum plouă de tare afară, deşi tu şti asta, ori despre cum s-a uitat urât X la mine în timp ce mă îndreptam spre casă. Îmi poţi asculta poveştile non-stop fără ca măcar să te plictiseşti, fără ca măcar să clipeşti şi, Doamne, ce frumos eşti stând lângă mine, mângâindu-mă şi liniştindu-mă spunându-mi că ” Eşti atât de frumoasă încât nu-mi pot închipui cine te-ar putea privi cu ură.”
Nu mă cerţi niciodată-de fapt, nu simt că o faci, chiar şi atunci când de fapt asta faci.
Şti cât îmi place partea din dreapta a patului, mă laşi pe mine să dorm acolo şi întotdeauna mă strângi în braţe pentru că nu pot dormi altfel.
Te iubesc atât de mult. În felul meu, nebunesc şi ciudat, te iubesc! Şi ştiu că şi tu mă iubeşti.Mă iubeşti în fiecare clipă şi ai grijă să-mi arăţi asta în fiecare clipă.

Oh, şi aş putea vorbi ore în şir despre tine, despre cum mă iubeşti…”

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


Pin It on Pinterest