Un vis… si-atat.

Vorbeam acum cu o cunostinta despre faptul ca intotdeauna mi-a placut muzica, mi-a placut sa cant. Imi amintesc ca, atunci cand eram mica, la bunici(dar chiar si acasa), foloseam tuburile de spray sau coceanul porumbului pe post de microfon si cantam cat era ziua de lunga. Inchideam ochii si-mi imaginam ca ma aflu pe o scena imensa, cu milioane de oameni in jurul ei, oameni ce cantau cu mine si ma aplaudau… si-mi dadeau o stare inimaginabila. O stare … ce nu o pot descrie. Eram fericita asa. Asa uitam de toate lucrurile rele.

Imbracam hainele mamei sau imi faceam rochite din perdelele albe ale bunicii. Imi imaginam ca sunt o tanara frumoasa si talentata… iubita de toti oamenii din jurul ei;ca, doar cantand, nu se poate intampla nimic rau.

Si acum mai cant… mereu. Orice as face, cant. Ca spal, ca invat, ca ma plimb,ca, ca, ca… eu cant.

3 Comments on Un vis… si-atat.

  1. Şi nu ai încercat niciodată să transformi visul în realitate ?

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


Pin It on Pinterest