Masti.

Imagine
M-am gândit mult la treaba asta cu măştile. Măstile de pe chipurile oamenilor ce se învârt în jurul nostru, desigur. Măşti ale căror material e divers de la o persoană la alta şi duritatea lor variază, bineînţeles, de la o persoana la alta. Măştile erau de regulă folosite la balurile mascate, unde oamenii şi le însuşeau tocmai pentru a da o notă de mister petrecerii dar şi în operele de teatru unde, iarăşi, avem o notă de mister şi suspans, însă în ziua de astăzi măştile sunt folosite tot mai mult pentru a ne ascunde chipurile caracterelor noastre, pentru a ieşi din tipare într-un mod mai puţin plăcut şi pentru a le creea senzaţia celor de lângă noi că suntem “altceva” decât restul lumii.
Oarecum, până de curând, vedeam oamenii din jurul meu ca pe nişte personalităţi absolut minunate care îşi lasă la vedere caracterul şi tot ce au mai bun în ei pentru ca ceilalţi să-i vadă exact aşa cum sunt şi să înveţe să-i accepte aşa cum sunt. Da` de unde?
Oamenii au ajuns să-şi “cumpere” tot felul de măşti din ce în ce mai “scumpe” care nu fac altceva decât să-i pună în valoare exact pentru ceea ce nu sunt de fapt. Prietenii  ajung să nu mai fie toţi prieteni şi fac totul pentru/şi cu un scop, ceea ce redă masca falsităţii. Nu-şi mai încap în”piele” când vine vorba de ei şi de tot ce pot face şi realiza şi că tu pe lângă ei ai şanse puţine să ajungi cineva, de parcă restul am fi nişte primate nesemnificative şi fără valoare.
Ce-i drept, treaba cu “măştile”poate fi privită din doua perspective:prima ar fi că, cu toţii, avem o a doua mască la noi pe care o folosim când dorim să ne ascundem dezamăgirea sau când nu dorim să-i dezamăgim pe alţii, tristeteţea şi uneori chiar şi bucuria de cei ce sunt trişti şi nu dorim să le inducem o altă stare în plus; a doua ar fi cea menţionată mai sus, ceea ce se întâmplă din ce în ce mai des după câte am observat eu.
Că tot e vorba de măşti, şi să nu se creadă că-mi permit să-i “mânjesc” pe alţii iar eu să ies “bazma curată” din treaba asta, am să specific că şi eu am una. Da. O mască frumoasă, bătută cu pietre preţioase de zâmbete, cu o culoare rozalie plăcută şi caldă, si cu o privire ageră şi sigură pe ea. O mască pe care o folosesc când îmi doresc să mă ridic şi să-i ridic şi pe cei de lângă mine, o mască ce induce curaj şi încredere, o mască ce mă ajută să joc rolul unei femei puternice şi încrezătoare. Să cred atunci că şi masca mea e falsă?

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


Pin It on Pinterest